Observații fără concluzii #17

Ignoranță și lipsă de empatie la vârful Sectorului 1

E o zi caniculară în București când un bărbat la sacou și cămașă albă începe să-l ia la rost pe un om al străzii.

- De ce cerșiți pe stradă?

- Să-mi iau de mâncare.

- Păi și la muncă?

- Am mai fost, dar știți cum e cu patronii din ziua de azi, face mișto de amărâți.

Ce vreți să spuneți cu asta? Ce-ați pățit? Asta nu a mai întrebat bărbatul în sacou. Știe el oare ce înseamnă să fii atât de amărât încât să ajungi să dormi și să cerșești pe stradă, la temperaturi care-ți pun viața în pericol? Sau cum e cu patronii care exploatează persoanele vulnerabile sau pur și simplu nu le angajează, pentru că nu au o locuință stabilă unde să facă duș și unde să se întoarcă seara, să-și gătească, să stea la un film, să adoarmă fără anxietatea luptei pentru supraviețuire? Nu. Dacă ar ști, nu ar pune întrebările astea în fața unei camere, încercând să-și construiască imagine pe cârca unui amărât.

Bărbatul bine îmbrăcat este primarul Sectorului 1, George Tuță. Înainte să ocupe scaunul de pe care s-a dat jos într-o zi de vară, să dea lecții de viață unui om despre care nu știe nimic, Tuță a fost deputat. A mai fost și ofițer SRI, consilier în Guvern, consilier vicepreședinte în Camera Deputaților și asistent europarlamentar.

Conform unui articol HotNews din 2024 semnat de jurnalistul Andrei Georgescu, „George Tuță deține, împreună cu soția, două terenuri și două imobile în județul Ilfov, o mașină BMW, bijuterii de 5.000 de euro, peste 600.000 de lei și 22.000 de euro în conturi. Are și datorii: 25.000 de euro către o persoană fizică. În ultimul an, George Tuță a câștigat 150.000 de lei, salariul de deputat, în timp ce soția, care lucrează la Casa de Asigurări de Sănătate, aproape 60.000 de lei, la care se adaugă 25.000 de lei din chirii.”

- Păi de ce nu mergeți până la DGASPC? Unde aveți domiciliul? continuă Tuță interogatoriul cu omul străzii.

- În Bacău.

- Păi și ce faceți la București?

- Sunt de trei ani aici.

- Mda?... păi și dormiți pe stradă?

Omul străzii se uită la cameră și aprobă rușinat din cap.

- Noi avem un centru d-ăsta unde puteți să dormiți.

- Nu, mă descurc, că am unde să dorm.

- Păi și de ce nu vreți să…

Omul străzii își ține o mână pe inimă și se uită în jos, în gol.

- Că vă ajută oamenii ăștia de la DGASPC.

Omul străzii își ridică privirea din asfalt și se uită iar în camera care înregistrează acțiunea aparent socială a primarului și-a celor care-l însoțesc: un bărbat care a stat tot timpul cu o agendă și-un pix în fața lui (pe filmare nu se vede să fi notat ceva), un altul care observă de la distanță și care pare bodyguard, la cât de țeapăn stă și femeia care filmează, care poate fi observată într-un moment în care se reflectă într-un geam.

- Rugămintea mea e să nu mai stați aici, da? Vă strângeți și mergeți… ordonă bărbatul care trebuia să ia notițe-n pix.

- Mergeți la muncă! Că e mai sănătoasă… Spune primarul pe un ton ferm, sarcastic, dovedind iar ignoranța în ceea ce privește situația mult prea complicată în care se află omul certat. Probabil era convins că asta e ceea ce vor să audă oamenii care vor vedea acest clip pe social media.

Ghinionul primarului e că pe social media nu sunt doar oamenii care acuză săracii că nu vor să muncească. Sunt și foarte mulți care înțeleg că niciun om nu alege să locuiască pe stradă, să cerșească, pentru că s-a săturat de-atâta bine. Înțeleg că, dacă cineva a ajuns acolo, a trecut printr-o viață sau o perioadă mult prea grea. O viață și o perioadă despre care primarul îmbrăcat la sacou n-a pus nicio întrebare. Nu-l interesa de ce a ajuns amărâtul acolo, pentru că asta ar fi însemnat să arate că într-adevăr îi pasă – iar asta nu prea se poate mima.

Descrierea reel-ului cu care primarul Tuță se mândrește zice așa:

„Putem combate împreună cerșetoria, dar îi și putem ajuta punctual pe acești oameni. Vă încurajez să sunați la Poliția Locală (021.9540) sau la DGASPC (0734.454.543). Avem posibilitatea de a-i caza pe timpul nopții la Centrul Social din Șoseaua Odăii nr. 3-5.”

Acest centru social e undeva pe centura capitalei.

Ce nu pare să știe primarul este că unul din criteriile de la centrul spre care îl îndrumă pe omul străzii este să aibă domiciliul în Sectorul 1. Am vrut să aflu mai multe despre acest serviciu social, așa că am sunat la numărul de telefon recomandat în descrierea reel-ului. Mi-a răspuns o asistentă socială care a spus că nu are timp de discuții, că e pe teren. M-a îndrumat la Serviciul de Urgență al DGASPC, unde mi-a răspuns un asistent social care avea timp, dar nu avea răspunsuri la toate întrebările mele.

Conform discuției pe care am purtat-o cu el, nu s-a întâmplat ca centrul din Șoseaua Odăii să refuze pe cineva pentru că n-are domiciliul în Sectorul 1. Doamne ajută să fie adevărat, încă n-am dat de cineva de acolo să-mi confirme asta.

Asistentul social a ținut însă să precizeze că problema este alta, că „mulți nu vor să vină” la acel centru. Motivul pe care el l-a identificat ar fi că „fac mulți bani din cerșetorie și nu vor să își piardă locurile”. Ce înseamnă mulți bani n-a știut să spună, dar era sigur că de-asta refuză ajutorul. Nu știa nici câte zile pot fi găzduiți oamenii fără adăpost în centrul de pe Odăii. Asta înseamnă că, atunci când încearcă să convingă oamenii să vină acolo, nu le poate spune nici lor această informație.

Probabil că omul pe care l-a certat primarul Tuță și-ar dori un loc permanent, în care să își poată lăsa lucrurile, nu să doarmă pe unde apucă — sau să fie obligat să le care după el până la centrul de la marginea Bucureștiului și-napoi, unde își face veacul pe timpul zilei.

Centrul social din Șoseaua Odăii oferă cazare doar noaptea. În timpul verii, chiar dacă e caniculă, oamenii nu se pot duce să se răcorească acolo pe timpul zilei.

Ai probleme cu consumul? Nasol, rămâi pe stradă.

Nu se știe câți oameni fără adăpost sunt cu exactitate în București, nici câți dintre ei sunt dependenți de substanțe (alcool sau droguri). Una din regulile de la centrul din Șoseaua Odăii (și de la alte astfel de centre) este să nu mai consume nimic ca să poată fi cazați – e de înțeles, să nu pună pe nimeni în pericol. Însă ce se întâmplă cu cei care nu pot renunța la consum peste noapte? Adăposturile pentru ei unde sunt?

Unii dintre dependenții de alcool și alte droguri riscă simptome severe ale sevrajului care pot duce la moarte. Ele apar repede și e nevoie de intervenție medicală urgentă.

Și există atâtea studii care arată că dependența de substanțe nu se rezolvă peste noapte, ci e nevoie de intervenție specializată pe termen lung, de terapie, de medicație uneori. Cum să dai vina pe cineva care e dependent că nu vrea să renunțe la substanțe ca să doarmă într-un pat? Nu e o chestiune de voință – și nu o spun eu, o spun atâția specialiști – că dependența e o boală și trebuie tratată ca atare.

Dacă vorbim de lipsa voinței, să vorbim despre statul român care nu face mai multe eforturi pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie de casă, protecție socială, reabilitare, un loc de muncă – sau de toate la un loc. Și să vorbim despre cât de nocive sunt intervențiile de genul celei făcute de George Tuță, câtă umilință trebuie să fi simțit omul ăla – i-ați cerut permisiunea să-l filmați în timp ce-l umileați, domnule primar?

Nu știu dacă omul pe care l-a certat primarul Sectorului 1 se confruntă cu vreo dependență sau probleme de sănătate mintală. Despre asta ar fi putut să-l mai întrebe Tuță, în timp ce încerca să pară un primar implicat. Până când o să învețe cum se abordează o persoană aflată într-o situație de vulnerabilitate extremă, George Tuță pare doar un alt politician paralel cu realitatea, care vorbește arogant de la înălțimea privilegiului și cerșește like-uri pe social media.

Ar mai fi foarte multe de zis despre câte are de rezolvat statul român în ceea ce privește problema accesului la locuire, motivele pentru care cineva ajunge să cerșească și despre universul problemelor celor fără adăpost. Și ar mai fi nevoie de numeroase studii pe care statul să își bazeze intervențiile. Și de mult mai mulți asistenți sociali și centre care oferă servicii multiple pe termen lung, având în vedere numeroasele dimensiuni ale vulnerabilității sociale.

Câteva ONG-uri încearcă, cu resurse limitate, să facă ceea ce statul nu face pentru cei fără locuință sau aflați în situații de precaritate extremă. Vă recomand să urmăriți și, dacă, puteți, să sprijiniți munca celor de la Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire (FCDL), Căși Sociale ACUM!, Asociația Pirita Children - Pirita Children sau E-romnja.

De asemenea, tot la capitolul ONG-uri care joacă mai bine rolul statului în ceea ce privește persoanele vulnerabile, este și Asociația Ferentari, despre care am mai scris aici. Luna asta au reușit, printr-un efort al multor oameni, să ajungă cu chiria la zi, dar mai au nevoie de bani pentru hrana copiilor care vin să învețe teatru și să iasă, pentru câteva ore pe săptămână, din lumea lor plină de greutăți. Aici detaliile bancare pentru un sprijin cât de mic:

Beneficiar: Asociația Ferentari

IBAN: RO78BTRLRONCRT0538763801

Banca Transilvania

***

• oanăbi poezie:

mamaie vede în fiecare om un meteorolog

plouă?

îl întreabă pe nenea Tiță, care s-a trezit a doua oară astăzi

cu ochii umflați de la alcoolul de azi-dimineață

crezi că plouă?

mă întreabă mamaie după ce nenea Tiță ridică din umeri

apoi se apleacă să elibereze găina din beci

una are

cred că plouă, mamaie

n-au arătat la televizor, dar prea mă dor picioarele

ieri am mers mai bine, mai zice

mamaie merge la tanti Veta

prietena ei de aceeași vârstă, dar mai bolnavă

ea nu mai merge nicăieri

mamaie merge și pe la doamna Lenuța,

care încă muncește la pensie

că așa e viața pe la noi

uite că plouă

ce frumos miroase

d-aia mă dureau toate

mamaie are 85 de ani

după pensionare a mers vreo șapte în Ungaria

de unde se întorcea cu bani ascunși la sutien

și brațele tot mai încercate de kile de dulciuri, cafele sau bibelouri

să-și ajute copiii

că așa e viața pe la noi

și de-asta n-a văzut mamaie marea

• Ascult-o p-asta: