Țărână în ochi

Da, Călin Georgescu, mi-e frică de tine. Nu pentru că tu ești lumină și eu vreau să rămân în conul de umbră, de malefic pe care nu îl putem recunoaște la ființa umană - așa cum ai zis despre tinerii care protestează în timp ce eu scriu rândurile astea. Și lor le e frică. Nu protestează pentru că nu cred în libertatea de-a alege și-n democrație, ba dimpotrivă. Nu vor să trăiască pe pielea lor amintirile părinților și-ale bunicilor izolați, supravegheați, crescuți în frică, înfometați și forțați să înghită minciunile unui iubit conducător. Spui despre ei că sunt manipulați, la fel cum făceau și partidele cu care insiști că n-ai nimic în comun, când se întâmplau cele mai mari proteste din România postdecembristă. De cine au fost manipulați tinerii care strigă astă-seară că nu vor un dictator?

Da, Călin Georgescu, mi-e frică de tine. E una dintre cele mai raționale frici pe care le-am trăit vreodată. Te prezinți ca un om neîntinat, minunat, luminat, care ne vorbește de la înălțimea Adevărului despre Drumul nostru. Da, ești ca o fază lungă, orbitoare, pe un drum îngust pe care vrem toți să mergem spre mai bine. Drumul e plin de gropi, dar tu insiști să ne uităm înspre tine, că puterea gândului nostru comun va asfalta orice hău, iar dacă nu se întâmplă așa, înseamnă că n-am crezut destul, că nu am fost în energia bună - așadar, vina va fi a noastră, nicidecum a ta, atunci când vom fi căzut toți.

Mi-e frică de cum te strecori în mintea oamenilor care au nevoie de o viață mai bună și îi asiguri că Dumnezeu te-a ales pe tine să fii vocea și unealta lor.

Mi-e frică de tine, că vrei să-mi pui pumnul în gură invocând că aia e mâna divină.

Nu faci loc pentru discuții, ocupi loc pentru monolog. Zici doar ce ești pregătit să spui și folosești cuvinte cheie, menite să ne hipnotizeze și să nu punem nimic la îndoială din ce vine din inima ta de român pur.

Refuzi să răspunzi la întrebări, te superi că îndrăznim să îți punem la îndoială Cuvântul, apoi furi coroana de ghimpi de la adevăratele victime și spui că nu ți se dă voie să vorbești.

Da, Călin Georgescu, mi-e frică de un om care se vrea lider și declară că Putin este un adevărat lider, indiferent prin ce mijloace conduce - fără să spui că prin acele mijloace se numără arestări și asasinări ale propriilor cetățeni care îl critică sau trimiterea la un război provocat de el, în care au murit mii și mii de oameni care voiau să fie lăsați în pace, cum ne promiți tu. Da, mi-e frică de tine, pentru că ne spui că legionarii au fost eroi, fără să ne zici că erau criminali care se hrăneau cu ură față de aproape. Toate astea, în timp ce vorbești despre iubirea și pacea pe care o să ni le aduci cu înțelepciune rusească.

Da, Călin Georgescu, mă tem de tine, pentru că te legi de cele mai mari dureri ale noastre și ne promiți salvarea divină prin brațul tău puternic, crescut în glia strămoșească, cea lăsată în urmă de milioane de români al căror dor de țară îl exploatezi fără urmă de remușcare.

Știi exact ce să spui ca să mângâi răni care zac deschise de generații, ne privești în ochi ca un tată blând (care multora ne-a lipsit), în timp ce-ți ascuți cuțitele cu care să ne tai libertăți. Când ți se reproșează asta, spui că n-am înțeles noi bine, că tu ne iubești pe toți ca pe copiii tăi care au nevoie de reeducare în masă.

Da, Călin Georgescu, mă tem de tine, pentru că fiecare cuvânt al tău e un steag roșu care flutură în vântul dinspre Est, în timp ce juri pe roșu că vrei pace, dar și serviciu militar obligatoriu; apoi spui că nu ne face bine cu europenii și ale lor reguli, că noi vrem să fim români și-atât. Când îți spunem că noi vrem să rămânem în UE și-n NATO, te victimizezi iar și zici că îți răstălmăcim cuvintele, că tu n-ai zis vreodată că vrei să ieșim, așa ni s-a părut nouă, acestor milioane de oameni îngroziți de cum a ajuns unul ca tine să reprezinte două milioane dintre noi.

Da, Călin Georgescu, mă tem de tine, pentru că ai intrat pe sub pielea multora, din multe medii sociale. Ai intrat și la mine în familie, iar acum nu știu de unde să apuc iubirea față de omul pe care l-ai aburit pe limba lui spirituală.

Da, mi-e frică de tine, pentru că ai furat visele multor români care nu mai vor să se simtă sclavii unui sistem corupt, nici ai patronilor care-i exploatează în alte țări, în timp ce îi faci sclavii unui vis fascist al tău.

Da, fasciștilor și legionarilor din sistem, mi-e frică de voi, pentru că ne dați cu țărână în ochi, ne promiteți că sunteți Binele mult așteptat, în timp ce noi avem nevoie de stâlpi pentru libertate, de drepturi garantate pentru toți și de planuri concrete pentru a ieși din sărăcie și necaz - nu de populism, demagogie și tricolor cu care să ne bandajați rănile, să ne dezbinați și să-i opresați pe cei dintotdeauna opresați.

Da, mi-e frică de viitorul imediat și de cel îndepărtat, pentru că societatea o să rămână divizată oricare ar fi rezultatul alegerilor - dar mai mare decât frica e încrederea că o să ne ajutăm reciproc să înțelegem cât întuneric ascunde lumina voastră orbitoare și cât de mare nevoie avem să ne solidarizăm pentru ce ne doare pe toți, nu să formăm armate în bule pentru voi.